Aşezările urbane reprezintă o formă superioară de organizare a
societăţii omeneşti, fiind o treaptă nouă în organizarea colectivităţilor
umane, sunt adevărate concentrări umane şi care se realizează o producţie
diversă pe baza unor mari consumuri de materii prime şi energie. Odată cu
aşezările urbane a apărut şi mediul urban, modul de viaţă urbană, cu un întreg
complex de probleme.
Geografia urbană, ramură a geografiei aşezărilor, explică
condiţiile de formare şi răspândire a oraşelor, precum şi a evoluţiei
fenomenului urban în diferite medii geografice.Geografia urbană a apărut ca
ştiinţă în secolul al XIX-lea, datorită lui Fr. Ratzel (Germania) şi s-a
dezvoltat sub aspect teoretic şi practic în secolului al XX-lea în toate
ţările. Oraşul a fost definit de F. Ratzel prin trei elemente de bază:
activitatea profesională, concentrarea locuinţelor şi numărul de locuitori.
Oraşul are un mod de viaţă urban şi un mediu urban.
Mediul urban – mediu fizic şi social – este alcătuit dintr-un număr de factori
care-i conferă trăsături urbane: activitate productivă predominant neagricolă,
concentrare a populaţiei, densitate mare a fondului construit, deservire
socio-culturală complexă, grad ridicat de echipare tehnico-edilitară.
Mediul
urban este complet artificializat. Oraşul reprezintă o formă de organizare,
înzestrare şi utilizare a unui teritoriu în scopul concentrării, transformării
şi redistribuţiei produselor necesare întreţinerii, recreării şi progresului
unei populaţii. Oraşul se deosebeşte de sat prin fizionomie, nivel de trai,
funcţii (de locuit, productivă, culturală, administrativă, de servire, de
comunicare, ecologică, estetică, de recreere, strategică). Oraşul are o cultură
diversificată, relaţii sociale în care nu mai domină cele de rudenie, ci
relaţiile de cunoaştere reciprocă reduse, adică un “anonimat urban”. Oraşul nu
poate fi înţeles decât în relaţiile sale cu aria de polarizare.
Habitatul urban are drept componente de bază:
- Componenta teritorială, care include trei
elemente de bază: A.Vatra sau perimetrul oraşului construibil,
care este limita de contur a zonei clădirilor de locuit; B.Intravilanul
– cuprinde întreaga suprafaţă ocupată de construcţii; C. Extravilanul
– totalitatea suprafeţelor ce aparţin teritoriului administrativ al oraşului,
din care se scad suprafeţele ce aparţin intravilanului
- Componenta social-economică comprimă populaţia
şi locul de muncă.
...
___________________________
...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu